cumarină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMARÍNĂ, cumarine, s. f. Produs cristalin cu miros de fân proaspăt, extras din fructele unor plante sau preparat sintetic și folosit pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. – Din
fr. cumarine.cumarină (Dicționar de neologisme, 1986)CUMARÍNĂ s.f. Substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic sau sintetizată, care se întrebuințează pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. [< fr.
coumarine].
cumarină (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUMARÍNĂ s. f. substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. (< fr.
coumarine)
cumarină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cumarínă s. f.,
g.-d. art. cumarínei; pl. cumarínecumarină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUMARÍNĂ, cumarine, s. f. Produs cristalin cu miros de fân proaspăt, extras din fructele unor plante sau preparat sintetic și folosit pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. — Din
fr. cumarine.