cumătrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.cumătrie (Dicționaru limbii românești, 1939)cumătríe (nord) și
cumetrie f. (d.
cumătru). Calitatea de a fi cumătru. Raportu dintre cumetri. Masă, ospăț între cumetrĭ după botez. Chef cu mîncare și băutură.
cumătrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUMĂTRÍE s. f. v. cumetrie.