cultivator - explicat in DEX

cultivator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULTIVATÓR, -OÁRE, cultivatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. – Din fr. cultivateur.

cultivator (Dicționar de neologisme, 1986)
CULTIVATÓR s.n. Mașină agricolă pentru fărâmițarea și afânarea pământului arat. // s.m. și f. Persoană care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur].

cultivator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULTIVATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. II. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur)

cultivator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cultivatór, -oáre adj. și s. Care cultivă: cultivator de pămînt.

cultivator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cultivatór¹ (persoană) s. m., pl. cultivatóri

cultivator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cultivatór² (mașină) s. n., pl. cultivatoáre

cultivator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cultivator m. cel ce cultiva pământul.

cultivator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULTIVATÓR, -OÁRE, cultivatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. — Din fr. cultivateur.