culevrină - explicat in DEX

culevrină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULEVRÍNĂ, culevrine, s. f. (Înv.) Tun de tip vechi, cu țeava foarte lungă. – Din fr. couleuvrine.

culevrină (Dicționar de neologisme, 1986)
CULEVRÍNĂ s.f. Tun de tip vechi, cu țeavă lungă. [Pl. -ne. / < fr. couleuvrine].

culevrină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULEVRÍNĂ s. f. tun de tip vechi, cu țeavă lungă. (< fr. couleuvrine)

culevrină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*culevrínă f., pl. e (fr. coulevrine, d. couleuvre, colubru). Tun de odinioară pus pe afet orĭ ținut cu mîna, maĭ lung și maĭ supțire [!] de cît [!] cele de azĭ.

culevrină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culevrínă (înv.) (-le-vri-) s. f., g.-d. art. culevrínei; pl. culevríne

culevrină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
culevrină f. tun lung și subțire: două tunuri mari, patru culevrine BĂLC.

culevrină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULEVRÍNĂ, culevrine, s. f. (Înv.) Tun de tip vechi, cu țeava foarte lungă. — Din fr. couleuvrine.