culegător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și
f. 1. S. m. și
f. Persoană care adună recolta.
2. S. m. și
f. (Cu determinări) Colecționar.
Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar.
4. S. f. Mașină de cules. –
Culege +
suf. -ător.