culegătorie - explicat in DEX

culegătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULEGĂTORÍE, culegătorii, s. f. Atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operațiile de culegere a textelor; zețărie. – Culegător + suf. -ie.

culegătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culegătoríe s. f., art. culegătoría, g.-d. art. culegătoríei; pl. culegătoríi, art. culegătoríile

culegătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULEGĂTORÍE, culegătorii, s. f. Atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operațiile de culegere a textelor; zețărie. — Culegător + suf. -ie.