culegător - explicat in DEX

culegător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.

culegător (Dicționaru limbii românești, 1939)
culegătór, -oáre adj. Care culege, colector. Lucrătoru care adună literele și formează cuvintele la tipografie (zețar).

culegător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. – Culege + suf. -ător.

culegător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culegătór s. m., pl. culegătóri

culegător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
culegător m. 1. cel ce culege sau face o culegere: culegător de basme; 2. zețar.

culegător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. — Culege + suf. -ător.