culee - explicat in DEX

culee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULÉE, culee, s. f. 1. Canal prin care curge metalul de turnat din pâlnia de turnare în cavitatea formei. 2. Materialul solidificat în piciorul și pâlnia de turnare. 3. Infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia și a susține calea de acces pe pod. – Din fr. culée.

culee (Dicționar de neologisme, 1986)
CULÉE s.f. 1. (Constr.) Masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau a unei arcade. ♦ Fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, situate pe maluri. 2. Canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. [Pron. -le-e. / < fr. culée].

culee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULÉE s. f. 1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau arcade. ◊ fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri. 2. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. (< fr. culée)

culee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culée s. f., art. culéea, g.-d. art. culéei; pl. culée

culee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULÉE, culee, s. f. 1. Canal prin care curge metalul din pâlnia de turnare în cavitatea formei. 2. Materialul solidificat în piciorul și în pâlnia de turnare. 3. Infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia și a susține calea de acces pe pod. — Din fr. culée.