culeșer(Dicționaru limbii românești, 1939) culeșér și culișér n., pl. e (d. culéșă = coleșă. D. rom. vine rut. kulišir). Mold. nord. Făcăleț, melesteŭ.
culeșer(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) culeșér s. n., pl. culeșére
culeșer(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) culeșer n. Mold. făcăleț: ia făina și culeșerul sau melesteul CR. [V. culeașă).