culcuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULCÚȘ, culcușuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adăpost al animalelor și al păsărilor.
2. Loc (improvizat) de odihnă sau de dormit pentru oameni. ♦ Adăpost, sălaș pentru oameni; locuință. ♦ Ascunzătoare.
3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se așază lucruri fragile sau alterabile.
4. Strat din baza unei formațiuni geologice. –
Culca +
suf. -uș.