culbutor - explicat in DEX

culbutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULBUTÓR, culbutoare, s. n. 1. Basculator. 2. Element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă. – Din fr. culbuteur.

culbutor (Dicționar de neologisme, 1986)
CULBUTÓR s.m. 1. Basculator. 2. Pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate. [< fr. culbuteur].

culbutor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULBUTÓR s. m. 1. basculator. 2. pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate. (< fr. culbuteur)

culbutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culbutór s. n., pl. culbutoáre

culbutor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULBUTÓR, culbutoare, s. n. 1. Basculator. 2. Element al mecanismului de distribuție, format dintr-o pârghie articulată care transmite mișcarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere internă. — Din fr. culbuteur.