culbutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULBUTÁRE, s. f. Acțiunea de
a culbuta și rezultatul ei. –
V. culbuta.culbutare (Dicționar de neologisme, 1986)CULBUTÁRE s.f. Acțiunea de a culbuta și rezultatul ei. [<
culbuta].
culbutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULBUTÁRE s. f. Acțiunea de
a culbuta și rezultatul ei. —
V. culbuta.