culbuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULBUTÁ, culbutéz, vb. I.
Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din
fr. culbuter.culbuta (Dicționar de neologisme, 1986)CULBUTÁ vb. I. tr. (
Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (
1) pentru descărcarea materialului. [< fr.
culbuter].
culbuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CULBUTÁ vb. tr. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< fr.
cullbuter)
culbuta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULBUTÁ, culbutéz, vb. I.
Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. — Din
fr. culbuter.