culant - explicat in DEX

culant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. – Din fr. coulant.

culant (Dicționar de neologisme, 1986)
CULÁNT, -Ă adj. 1. (Rar; despre oameni) Indulgent, ușor acomodabil; amabil; mărinimos, darnic. 2. (Despre stil) Curgător. /< fr. coulant].

culant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CULÁNT, -Ă adj. generos; mărinimos, darnic. (< fr. coulant)

culant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*culánt, -ă adj. (fr. coulant, curgător, ușor în afacerĭ, d. couler, a curge, care e lat. colare. V. strecor). Care nu face dificultățĭ în afacerĭ, prompt: om culant, bancă culantă. Adv. În mod culant.

culant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culánt adj. m., pl. culánți; f. culántă, pl. culánte

culant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULÁNT, -Ă, culanți, -te, adj. Cu care te poți înțelege ușor, care dovedește amabilitate, dărnicie; amabil, generos, mărinimos, darnic. ♦ (Înv.; despre stil) Curgător. — Din fr. coulant.