cuibușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUIBUȘÓR,cuibușoare, s. n. Diminutiv al lui cuib; cuibuleț. – Cuib + suf. -ușor.
cuibușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cuibușór s. n., pl. cuibușoáre
cuibușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUIBUȘÓR,cuibușoare, s. n. Diminutiv al lui cuib; cuibuleț. — Cuib + suf. -ușor.