cufăr - explicat in DEX

cufăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer.

cufăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cúfăr (cúfere), s. n. – Ladă cu capac, geamantan de lemn. Ngr. ϰούφαρο (cf. Hesseling 21), care posibil provine din germ. Koffer (DAR), cf. pol., sb. kufer, fr. coffre, sp. cofre. – Der. cufărar, s. m. (hamal).

cufăr (Dicționaru limbii românești, 1939)
cúfăr n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cóphinus, ĭar acesta d. vgr. kóphinos, coșniță; it. cófano). Ladă de călătorie maĭ mare de cît geamantanu și maĭ scumpă de cît o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată în pînză saŭ în pele [!]. V. sipet.

cufăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cúfăr s. n., pl. cúfere

cufăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cufăr n. ladă de pus diferite lucruri. [Serb.; KUFER (din germ. Koffer)].

cufăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). — Din pol., ucr. kufer.