cucuveică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUCUVÉICĂ,cucuveici, s. f. (Reg.) Cucuvea. – Din bg. kukuveja.
cucuveică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cucuvéică (reg.) s. f., g.-d. art. cucuvéicii; pl. cucuvéici
cucuveică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUCUVÉICĂ,cucuveici, s. f. (Reg.) Cucuvea. — Din bg. kukuveja.