cucuvaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCUVÁIE s. f. v. cucuvea.cucuvaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cucuvaie f. Mold. V.
cucuvea: o tristă cucuvaie suspină ’n timpul nopții AL.
cucuvaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUCUVÁIE s. f. v. cucuvea.cucuvaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)cucuváĭe (vest) f., pl.
ăĭ, și
cucuveá (est), pl.
ele (ngr.
kukuváĭa, kokováĭa, vgr.
kikkábe, kikymis și
kíkymos, id.; alb.
kukuváĭa, -áĭkă și
-máče; vsl. sîrb.
kukuvika, bg.
kukuvéĭka și
kukumĕavka; it.
coccoveggia, dial.
cucuvaja. V.
cucuvă și
cĭovică). Un fel de bufniță mică care locuĭește pin [!] zidurĭ pustiĭ și stîncĭ (
strix nóctua saŭ
athéne nóctua), c´o varietate maĭ mică, care locuĭește pin pădurile de brad (
glaucidium passerinum) și alta maĭ mare, numită „încălțată” (
nýctale Tengmalmi). Poporu crede că prevestește moartea în casa pe care cîntă, dar. în realitate, ĭa [!] prevestește timp frumos. – Și
cucuveĭcă, -veáŭcă și
cocovéŭcă (nord), pl.
veĭcĭ, veŭcĭ, și
cucumeá (vest), pl.
ele. V.
puhace.