cucuruz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCURÚZ, (
1, 3, 4)
cucuruzi, s. m., (
2)
cucuruze, s. n. (
Reg.)
1. S. m. Porumb (planta și rodul ei).
2. S. n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbiște.
3. S. m. Fructul coniferelor; con.
4. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule
(Petasites albus). –
Cf. bg.,
scr. kukuruz, kukurudza.