cucurigat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCURIGÁT s. n. Faptul de
a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. –
V. cucuriga.cucurigat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cucurigát (rar)
s. n.cucurigat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUCURIGÁT s. n. (Rar) Faptul de
a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. —
V. cucuriga.