cucuriga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCURIGÁ, pers. 3
cucurígă, vb. I.
Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [
Var.:
cucurigí vb. IV] – Din
cucurigu.cucuriga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cucurigá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
cucurígăcucuriga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUCURIGÁ, pers. 3
cucurígă, vb. I.
Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [
Var.:
cucurigí vb. IV] — Din
cucurigu.