cucumea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cucumeá, cucuméle, s.f. (reg.)
1. cucuvea.
2. ochiul podului unei case țărănești.
cucumea (Dicționaru limbii românești, 1939)cucumeá, V.
cucuvea.cucumeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cucumeà f.
1. Zool. cucuvea;
2. ochiul podului unei case țărănești. [Cf. lat. medieval CUCUMAGIA, cucuvea; pentru sensul 2, v.
cucuvea].