cuculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CUCULÉȚ,cuculeți, s. m. Diminutiv al lui cuc; cucuț, cucușor. – Cuc + suf. -uleț.
cuculeț(Dicționar de argou al limbii române, 2007) cuculeț,cuculeți s. m. (dim.) penis (la copiii mici).
cuculeț(Dicționaru limbii românești, 1939) cuculéț m. Dim. d. cuc.
cuculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cuculéț s. m., pl. cuculéți
cuculeț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CUCULÉȚ,cuculeți, s. m. Diminutiv al lui cuc; cucuț, cucușor. — Cuc + suf. -uleț.