cubatură - explicat in DEX

cubatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUBATÚRĂ s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. – Din fr. cubature.

cubatură (Dicționar de neologisme, 1986)
CUBATÚRĂ s.f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. [< fr. cubature].

cubatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUBATÚRĂ s. f. 1. aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. (< fr. cubature)

cubatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cubatúră s. f., g.-d. art. cubatúrii

cubatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUBATÚRĂ s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. — Din fr. cubature.