cuartet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUARTÉT s. n. v. cvartet.cuartet (Dicționar de neologisme, 1986)CUARTÉT s.n. v.
cvartet.
cuartet (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUARTÉT/CVARTÉT s. n. 1. formație muzicală alcătuită din patru interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. (p. ext.) grup de patru (oameni). (< it.
quartetto, fr.
quartette)
cuartet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUARTÉT s. n. v. cvartet.cŭartet (Dicționaru limbii românești, 1939)*cŭartét n., pl.
e (it.
quartetto; fr.
quartette).
Muz. Bucată p. patru vocĭ orĭ instrumente. Concert de patru cîntărețĭ. V.
duet, terțet.