cuart (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cuart (-turi), s. n. –
1. (Înv.) Sfert, a patra parte. –
2. Durata serviciului de gardă în marină. –
Var. (1)
cvart, (2)
cart. It. quarto (
sec. XIX). Și în forma
cuartă, s. f. (
înv., contribuție pe recoltă,
sec. XVIII; cvartă muzicală; careu la jocul de cărți), din
it. cuarta. Cr. cuartet, s. n., din
it. quartetto.cuart (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUART, -Ă adj. din patru în patru. ◊ malarie sau febră cuartă = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile. (< fr.
quart)