cuarțit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUARȚÍT, cuarțite, s. n. Rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții, ceramică, industria metalurgică etc. – Din
fr. quartzite, germ. Quartzit.cuarțit (Dicționar de neologisme, 1986)CUARȚÍT s.n. Rocă metamorfică cu structură șistoasă, de culori diferite, compactă, dură. [Cf. fr.
quartzite, germ.
Quarzit].
cuarțit (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUARȚÍT s. n. rocă metamorfică dură, cu structură șistoasă, formată din cuarț. (< fr.
quartzite, germ.
Quarzit)
cuarțit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuarțít (cuar-) s. n.,
pl. cuarțítecuarțit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUARȚÍT, cuarțite, s. n. Rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții, ceramică, industria metalurgică etc. — Din
fr. quartzite, germ. Quartzit.