cuantum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUÁNTUM, cuantumuri, s. n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [
Var.:
cvántum s. n.]. – Din
fr.,
lat. quantum.cuantum (Dicționar de neologisme, 1986)CUÁNTUM s.n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se ridică o cheltuială, un credit etc. [Pron.
cuan-, var.
cvantum s.n. / < lat.
quantum].
cuantum (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUÁNTUM s. n. cantitate, nivel, sumă la care se ridică o cheltuială, un credit. (< fr., lat.
quantum)
cuantum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuántum (cuan-) s. n.,
art. cuántumul; pl. cuántumuricuantum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUÁNTUM, cuantumuri, s. n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [
Var.:
cvántum s. n.]. — Din
fr.,
lat. quantum.