cuantificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUANTIFICÁRE, cuantificări, s. f. Faptul de
a cuantifica. –
V. cuantifica.cuantificare (Dicționar de neologisme, 1986)CUANTIFICÁRE s.f. 1. Faptul de a cuantifica.
2. Procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietățile sistemelor atomice sau ale particulelor elementare; cuanterizare.
3. Cuantificarea predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul. [Cf. fr.
quantification].
cuantificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUANTIFICÁRE s. f. 1. faptul de a cuantifica. 2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare. 3. ă predicatului = operație logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul. 4. introducere a determinațiilor cantitative în definirea și exprimarea conceptelor științifice. (după fr.
quantification)
cuantificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cuantificáre (cuan-) s. f.,
g.-d. art. cuantificắrii; pl. cuantificắricuantificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUANTIFICÁRE, cuantificări, s. f. Faptul de
a cuantifica. —
V. cuantifica.