cușac - explicat in DEX

cușac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] – Din scr. kušak.

cușac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak.

cușac (Dicționaru limbii românești, 1939)
cușác n., pl. e saŭ urĭ (turc. sîrb. bg. kušak). Azĭ Munt. Leț maĭ gros, stinghie de zaplaz: scîndura, cușacu, șipca și chear [!] grinda groasă crapă (Al. Cĭurcu, Curentul Noŭ, 1920, 171, 2).

cușac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cușác s. n., pl. cușácuri

cușac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUȘÁC, cușacuri, s. n. Piesă de lemn cu secțiune pătrată sau dreptunghiulară folosită în construcții; riglă. [Pl. și: (m.) cușaci] — Din sb. kušak.