crăime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRĂÍME, (rar) crăimi, s. f. (Poetic sau în basme) 1. Mulțime de crai (1). 2. Crăie. – Crai + suf. -ime.
crăime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) crăíme s. f., g.-d. art. crăímii; pl. crăími
crăime(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRĂÍME, (rar) crăimi, s. f. (În basme) 1. Mulțime de crai (1). 2. Crăie. — Crai + suf. -ime.