crâmpiță - explicat in DEX

crâmpiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRẤMPIȚĂ, crâmpițe, s. f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. – Cf. crâmpei.

crâmpiță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
crâmpiță, crâmpițe, s.f. (reg.) 1. încurcătură la rost în firele cu care se urzește sau se țese; încâlcitură, nod. 2. (fig.) piedică, obstacol, greutate, opăceală. 3. greșeală, sminteală; vițiu, defect, cusur. 4. încurcătură, neînțelegere, bucluc, necaz, ceartă, belea, boacănă; pricină, cauză.

crâmpiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crấmpiță (reg.) s. f., g.-d. art. crấmpiței; pl. crấmpițe

crâmpiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crâmpiță f. Mold. nod la ițele urzelii. [Lit. căpătâiu mic].

crâmpiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRẤMPIȚĂ, crâmpițe, s. f. (Reg.) Încurcătură a firelor din urzeală; fig. piedică, obstacol. — Cf. crâmpei.