crâmpeiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÂMPEIÁT, -Ă, crâmpeiați, -te, adj. (Neobișnuit) Făcut crâmpeie; fragmentat, fărâmițat. [
Pr.:
-pe-iat] –
Crâmpei +
suf. -at.crâmpeiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crâmpeiát (rar)
adj. m.,
pl. crâmpeiáți; f. crâmpeiátă, pl. crâmpeiátecrâmpeiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÂMPEIÁT, -Ă, crâmpeiați, -te, adj. (Rar) Făcut crâmpeie; fragmentat, fărâmițat. [
Pr.: -
pe-iat] —
Crâmpei +
suf. -at.