crustaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La
pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la
sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival)
Animale crustacee. [
Pl. și: (
m.)
crustacei] – Din
fr. crustacé.crustaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRUSTACÉU, -ÉE I.
adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr.
crustacé/s/)
crustaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!crustacéu1 (animal ~) adj. m.;
pl. f. crustacéecrustaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crustacéu2 s. n.,
pl. crustacéecrustaceu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crustaceu a. acoperit cu o coajă. ║ f. pl.
crustacee, clasă de animale articulate acvatice, a căror epidermă e înfășurată cu o materie calcară, ca
racul.crustaceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUSTACÉU, crustacee, s. n.,
adj. 1. S. n. (La
pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la
sg.) animal care face parte din această clasă.
2. Adj. Care ține de crustacee (1), privitor la crustacee.
Animale crustacee. [
Pl. și: (
m.)
crustacei] — Din
fr. crustacé.crustaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*crustacéŭ, -ée adj., pl.
eĭ, ee (d.
crustă cu sufixu latin
-aceŭ ca'n
galinaceŭ).
Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă.