crustă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÚSTĂ, cruste, s. f. 1. Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafața unor corpuri moi; coajă, scoarță. ◊
Spec. Strat anatomic protector format la suprafața unei plăgi care începe să se cicatrizeze.
2. Strat îndesat, uscat și întărit care se formează uneori la suprafața terenului arabil în urma ploilor, bătătoririi excesive etc.
3. Strat solid de săruri depuse pe pereții unui vas sau ai unei țevi în care se află sau prin care curge un lichid conținând săruri dizolvate.
4. Înveliș impregnat cu săruri de calciu la unele nevertebrate. – Din
lat. crusta.crustă (Dicționar de neologisme, 1986)CRÚSTĂ s.f. Coajă formată prin solidificare deasupra unor corpuri moi; scoarță. [< lat.
crusta, cf. germ.
Kruste].
crustă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)crústă (crúste), s. f. – Coajă.
Lat. crusta, cf. fr. croûte, germ. Kruste (
sec. XIX). –
Der. crustaceu, s. m., din
fr.;
încrusta, vb., din
fr.crustă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRÚSTĂ s. f. 1. coajă, scoarță. 2. strat tasat, uscat și întărit, de la suprafața terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc. 3. strat solid de săruri, depuse pe pereții unui recipient. 4. înveliș tare al corpului unor vertebrate. (< lat.
crusta)
crustă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CRÚSTĂ (
lat. crusta)
s. f. 1. Coajă, scoarță.
2. (
GEOGR.) Porțiune a litosferei cuprinsă între suprafața scoarței terestre pînă la 20-80 km adîncime sub continente (
c. continentală), care deține 41% din
supr. Terrei și 5-8 km sub oceane (
c. oceanică), care cuprinde 59%. Între ele există o
c. de tranziție ce constituie marginile continentale și arcurile insulare.
3. (
AGR.) Strat îndesat, uscat și întărit care se formează uneori la suprafața terenului arabil în urma ploii, bătătorii excesive etc.
4. (
TEHN.) Strat solid de săruri depuse pe pereții unui recipient (
ex. cazane de abur) sau al unei țevi în care se află sau prin care curge un lichid conținînd săruri dizolvate; este dăunătoare funcționării instalațiilor, putînd provoca avarii.
5. (
ZOOL.) Înveliș impregnat cu săruri de calciu la unele vertebrate.
6. (
MED.) Formațiune situată la nivelul pielii sau mucoaselor rezultată din coagularea și uscarea unor serozități, sînge sau puroi; coajă.
crustă (Dicționaru limbii românești, 1939)*crústă f., pl.
e (lat.
crusta, coajă). Coajă:
pin ăuntru [!] oaleĭ s´a format o crustă. Zool. Găoacea raculuĭ.
crustă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crústă s. f.,
g.-d. art. crústei; pl. crústecrustă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÚSTĂ, cruste, s. f. 1. Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafața unor corpuri moi; coajă, scoarță. ♦
Spec. Strat anatomic protector format la suprafața unei plăgi care începe să se cicatrizeze.
2. Strat îndesat, uscat și întărit care se formează uneori la suprafața terenului arabil în urma ploilor, bătătoririi excesive etc.
3. Strat solid de săruri depuse pe pereții unui vas sau ai unei țevi în care se află sau prin care curge un lichid conținând săruri dizolvate.
4. (
Zool.) Înveliș impregnat cu săruri de calciu la unele nevertebrate. —
Din lat. crusta.