croi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÓI1, croiuri, s. n. Croială (
1). – Din
croială (derivat regresiv).
croi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROÍ2, croiesc, vb. IV.
1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect.
2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦
Fig. A ticlui o minciună.
3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele.
4. Tranz. Fig. (
Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele).
5. Intranz. Fig. (
Fam.; în
expr.)
A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din
sl. krojiti.croi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)croí (croiésc, croít), vb. –
1. A tăia. –
2. A tranșa. –
3. (Înv.) A face o incizie. –
4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. –
5. A confecționa, a face. –
6. A da o formă, a modela. –
7. A plănui, a proiecta. –
8. A medita, a reflecta. –
9. A inventa, a făuri. –
10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. –
11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. –
12. A deschide drum. –
13. A fugi, a scăpa. -
Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich,
Slaw. Elem., 26; Miklosich,
Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60);
cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov.
krajati. –
Der. croială, s. f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă);
croi, s. n. (croială), din
bg.,
sb. kroj; croitură, s. f. (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte);
croitoare, s. f. (briceag de pantofar);
croitor, s. m. (meseriaș care croiește și coase haine;
înv., tăietor; insectă, Cerambys credo);
croitoreasă, s. f. (meseriașă care croiește și coase haine);
croitoriță, s. f. (
Mold.,
Bucov., croitoreasă);
croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria);
croitorie, s. f. (meseria croitorului);
croitorit, s. n. (croitorie);
croitoresc, adj. (de croitor);
răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii);
răscroială, s. f. (acțiunea de a răscroi; decolteu).
croi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croi1 s. n.,
pl. cróiuricroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)croí2 (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. croiésc, imperf. 3
sg. croiá; conj. prez. 3
să croiáscăcroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÓI1, croiuri, s. n. Croială (
1). — Din
croială (derivat regresiv).
croi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROÍ2, croiesc, vb. IV.
1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese care urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect.
2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ♦
Fig. A ticlui o minciună.
3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele.
4. Tranz. Fig. (
Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om cu bățul, cu biciul (facându-i dungi sau vânătăi pe piele).
5. Intranz. Fig. (
Fam.; în
expr.)
A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). — Din
sl. krojiti.croĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)croĭ n., pl.
urĭ (sîrb. bg.
kroj, croĭală).
Mold. Olt. Croĭală (se zice maĭ ales de cizmele făcute dintr´o singură bucată de pele [!]:
cĭobote dintr´un croĭ).
croì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)croì v.
1. a tăia haine după măsură;
2. a fasona, a proiecta:
a croi legi, planuri; 3. fam. a născoci:
croiește la minciuni; 4. fam. a bate:
începu a-l croi; 5. a croi un drum, a-și face, a-și deschide o cale (aplanând greutățile);
6. fig. a plănui:
cui îi se croiește rău, rău îi merge tot mereu PANN;
7. fam. a o lua la fugă:
iepurii o croiră la fugă POP.; [Slav. KROITI].