cronologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRONOLÓGIC, -Ă, cronologici, -ce, adj. Care se referă la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. – Din
fr. chronologique.cronologic (Dicționar de neologisme, 1986)CRONOLÓGIC, -Ă adj. Dispus în ordinea succesiunii în timp. [< fr.
chronologique].
cronologic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRONOLÓGIC, -Ă adj. referitor la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. (< fr.
chronologique)
cronologic (Dicționaru limbii românești, 1939)*cronológic, -ă adj. (vgr.
hronologikós). Relativ la cronologie:
prescurtare cronologică. Adv. În mod cronologic.
cronologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cronológic adj. m.,
pl. cronológici; f. cronológică, pl. cronológicecronologic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cronologic a. privitor la cronologie.
cronologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRONOLÓGIC, -Ă, cronologici, -ce, adj. Care se referă la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. — Din
fr. chronologique.