cronogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRONOGRÁMĂ, cronograme, s. f. 1. Inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. Informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc. care au și o semnificație numerală, reprezentând cifre romane.
3. Reprezentare grafică a variațiilor unui parametru în funcție de timp; historiogramă. [
Var.:
cronográm s. n.] – Din
fr. chronogramme.