cronografie - explicat in DEX

cronografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRONOGRAFÍE, cronografii, s. f. Scriere de cronici, de cronografe¹. – Din ngr. hronográfia.

cronografie (Dicționar de neologisme, 1986)
CRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe¹. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia].

cronografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRONOGRAFÍE s. f. 1. totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. 2. procedeu de compoziție constând în descrierea unor momente, arătându-se împrejurările în care se consumă, cadrul spațial al unui fragment de timp. (< fr. chronographie, gr. khronographia)

cronografie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cronografíe f. (vgr. hronographía). Cronică, anale, scriere a cronicelor.

cronografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cronografíe (-no-gra-) s. f., art. cronografía; g.-d. art. cronografíei; pl. cronografíi, art. cronografíile

cronografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cronografie f. scrierea de cronici: cronografia bizantină.

cronografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRONOGRAFÍE, cronografii, s. f. Scriere de cronici, de cronografe¹. — Din ngr. hronográfia.