cronofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRONOFOTOGRAFÍE, cronofotografii, s. f. Înregistrare fotografică a unei mișcări la intervale scurte de timp, în scopul studierii acesteia. – Din
fr. chronophotographie.cronofotografie (Dicționar de neologisme, 1986)CRONOFOTOGRAFÍE s.f. Reprezentare fotografică a unei mișcări cu ajutorul mai multor fotografii instantanee, luate la scurte intervale de timp. [Gen.
-iei. / < fr.
chronophotographie, cf. gr.
chronos – timp, fr.
photographie].
cronofotografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRONOFOTOGRAFÍE s. f. înregistrare fotografică a unei mișcări la scurte intervale de timp, în scopul studierii acesteia. (< fr.
chronophotographie)
cronofotografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cronofotografíe (-to-gra-) s. f.,
art. cronofotografía; g.-d. art. cronofotografíei; pl. cronofotografíi, art. cronofotografíilecronofotografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRONOFOTOGRAFÍE, cronofotografii, s. f. Analiză, studiu al mișcării prin fotografieri repetate la intervale scurte de timp. — Din
fr. chronophotographie.