cronicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRONICITÁTE s. f. Stare cronică a unei boli, a unui bolnav. – Din
fr. chronicité.cronicitate (Dicționar de neologisme, 1986)CRONICITÁTE s.f. Stare cronică a unei boli, a unui bolnav. [Cf. fr.
chronicité].
cronicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRONICITÁTE s. f. stare cronică a unei boli, a unui bolnav. (< fr.
chronicité)
cronicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cronicitáte s. f.,
g.-d. art. cronicitắțiicronicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRONICITÁTE s. f. Stare cronică a unei boli, a unui bolnav. — Din
fr. chronicité.