cronicar - explicat in DEX

cronicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici sau de letopisețe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). – Cronică + suf. -ar, (2) și din fr. chroniqueur.

cronicar (Dicționar de neologisme, 1986)
CRONICÁR s.m. 1. Autor de cronici și de letopisețe. 2. Ziarist, colaborator la un ziar, la o revistă, care redactează cronici (2). [Cf. fr. chroniqueur].

cronicar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRONICÁR s. m. 1. autor de cronici (1). 2. colaborator al unui ziar, al unei reviste, unde redactează cronici (2). (< cronică + -ar)

cronicar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cronicár m. (neol. din sec. 17 d. cronică saŭ d. pol. kronikarz). Scriitor de cronică.

cronicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cronicár s. m., pl. cronicári

cronicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cronicar m. scriitor de cronici: de așa vremi se ’nvredniciră cronicarii și rapsozii EM.

cronicar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRONICÁR, cronicari, s. m. 1. Autor de cronici sau de letopisețe. 2. Colaborator al unui ziar sau al unei reviste, însărcinat cu redactarea de cronici (2). — Cronică + suf. -ar, (2) și din fr. chroniqueur.