croncănitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRONCĂNITÓR, -OÁRE,croncănitori, -oare, adj. Care croncănește. – Croncăni + suf. -tor.
croncănitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) croncănitór adj. m., pl. croncănitóri; f. sg. și pl. croncănitoáre
croncănitor(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) croncănitor a. care croncănește: trece un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori AL.
croncănitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRONCĂNITÓR, -OÁRE,croncănitori, -oare, adj. Care croncănește. — Croncăni + suf -tor.