croncăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRONCĂNÍ, croncănesc, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre ciori, corbi etc., la
pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei.
2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit. [
Var.:
croncăí vb. IV] –
Cronc +
suf. -ăni.