croncan - explicat in DEX

croncan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRONCÁN, croncani, s. m. (Reg.) Corb. – Cronc + suf. -an.

croncan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
croncán, croncáni, s.m. (reg.) 1. corb. 2. vultur. 3. (reg.) pasăre răpitoare mare. 4. cal mare și slab, gârbovit de bătrânețe.

croncan (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
croncan, croncani s. m. polițist.

croncan (Dicționaru limbii românești, 1939)
croncán m. (d. cronc). Fam. Cloncan, corb.

croncan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
croncán (reg.) s. m., pl. croncáni

croncan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
croncan m. puiu de corb. [Onomatopee, după strigătul pasării cronc!].

croncan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRONCÁN, croncani, s. m. (Reg.) Corb. — Cronc + suf. -an.