cromoplast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMOPLÁST, cromoplaste, s. n. (
Biol.) Cromatoplast. – Din
fr. chromoplaste.cromoplast (Dicționar de neologisme, 1986)CROMOPLÁST s.n. (
Biol.) Cromatoplast. [< fr.
chromoplaste].
cromoplast (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMOPLÁST s. n. cromatoplast. (< fr.
chromoplaste)
cromoplast (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CROMOPLÁST (‹
fr. {i}; {s}
cromo* +
gr. plastos „modelat”)
s. n. Corpuscul sferic sau poliedral, care se găsește în citoplasmă, distinct de cloroplast, și care elaborează pigmenți (caroten, xantofilă, licopen), ce determină culoarea fructelor, florilor și a organelor vegetative.
cromoplast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromoplást (-mo-plast) s. n.,
pl. cromoplástecromoplast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMOPLÁST, cromoplaste, s. n. (
Biol.) Cromatoplast. — Din
fr. chromoplaste.