cromatografie - explicat in DEX

cromatografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROMATOGRAFÍE s. f. Procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, de obicei cu ajutorul trecerii soluției prin materiale poroase. – Din fr. chromatographie.

cromatografie (Dicționar de neologisme, 1986)
CROMATOGRAFÍE s.f. Procedeu de separare a unor substanțe dintr-un amestec, filtrându-se printr-un absorbant. [Gen. -iei. / < fr. chromatographie].

cromatografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROMATOGRAFÍE s. f. metodă de separare a componenților unui amestec bazată pe filtrarea printr-un absorbant. (< fr. chromatographie)

cromatografie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CROMATOGRAFÍE (‹ fr. {s}; gr. khromat- „culoare” + graphe „descriere”) s. f. Metodă de separare a componentelor unei probe, bazată pe distribuția lor diferită între între două baze: una staționară (solid, lichid suportat pe un solid, sau un gel) și una mobilă (lichid sau gaz), într-un cromatograf. Primele separări au fost efectuate în 1906 de botanistul rus M.S. Țvet.

cromatografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cromatografíe (-to-gra-) s. f., art. cromatografía, g.-d. cromatografíi, art. cromatografíei

cromatografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROMATOGRAFÍE s. f. Procedeu fizico-chimic de separare a substanțelor dintr-o soluție, de obicei cu ajutorul trecerii soluției prin materiale poroase. — Din fr. chromatographie.