cromatogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMATOGÉN, -Ă, cromatogeni, -e, adj. Care colorează, care produce materii colorante. – Din
fr. chromatogène.cromatogen (Dicționar de neologisme, 1986)CROMATOGÉN, -Ă adj. Care colorează; care produce materii colorante; cromogen. [< fr.
chromatogène, cf. gr.
chroma – culoare,
gennan – a produce].
cromatogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMATOGÉN, -Ă adj. care produce materie colorantă. (< fr.
chromatogène)
cromatogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromatogén adj. m.,
pl. cromatogéni; f. cromatogénă, pl. cromatogénecromatogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMATOGÉN, -Ă, cromatogeni, -e, adj. Care colorează, care produce materii colorante. — Din
fr. chromatogène.