cromatofor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMATOFÓR, cromatofori, s. m. 1. (
Zool.) Celulă care conține pigment colorat.
2. Corpuscul din celulele plantelor superioare și ale unor alge care conține clorofilă sau alți pigmenți. – Din
fr. chromatophore.cromatofor (Dicționar de neologisme, 1986)CROMATOFÓR s.m. Celulă care conține pigment; cromofor. [< fr.
chromatophore, cf. gr.
chroma – culoare,
phoros – purtător].
cromatofor (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMATOFÓR s. m. 1. (bot.) organit din citoplasmă care conține pigmenți. 2. celulă pigmentată a dermei, capabilă să schimbe culoarea animalului. (< fr.
chromatophore)
cromatofor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromatofór s. m.,
pl. cromatofóricromatofor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMATOFÓR, cromatofori, s. m. 1. (
Zool.) Celulă care conține pigment colorant.
2. Corpuscul din celulele plantelor superioare și ale unor alge care conțin clorofilă sau alți pigmenți. — Din
fr. chromatophore.