cromatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROMATÍSM s. n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică.
2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanță de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din
fr. chromatisme.cromatism (Dicționar de neologisme, 1986)CROMATÍSM s.n. 1. Calitate a razelor albe de a se putea descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică.
2. Caracterul cromatic al unei melodii. [< fr.
chromatisme].
cromatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROMATÍSM s. n. 1. proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. 2. aberație cromatică. 3. structură melodică în care predomină intervale cromatice. (< fr.
chromatisme)
cromatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cromatísm s. n.cromatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROMATÍSM s. n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică.
2. Succesiune de mai multe sunete aflate la distanță de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din
fr. chromatisme.